luni, 2 mai 2016

Omul rușilor

Un fost student, domnul Alexei C., azi profesor la Chișinău, mă face atent asupra unei declarații a lui Băsescu, ceva mai veche, de care eu n-am avut cunoștință. O declarație dată dincolo de Prut, unde individul încearcă de o vreme niscai aranjamente politice dubioase și disperate. Declarația sună astfel: „Să nu credeți că n-am avut și politicieni proruși. Slavă Domnului, au fost voci puternice. Pentru mine, spre exemplu, Vadim Tudor a fost un antioccidental, implicit prorus. La fel și Adrian Păunescu. Sau uitați-vă la Ion Coja, care scrie de nu mai poate, dar este un antioccidental convins.”

Tembel raționament: cine este anti-occidental este pro-rus!... Îmi oferă totuși ocazia să fac unele precizări și o dezvăluire. Dezvăluirea este cu privire la Băsescu: de ani de zile mă tot mir de liota de comentatori care, plătiți sau prostiți de Băsescu, îl prezintă pe acest infractor ca fiind omul americanilor, al Occidentului, al „Axei” New York – Londra – București... Mare ți-e grădina, Doamne!...

Deunăzi, Băsescu îi bârfea pe Blaga și Predoiu cum că aceștia au avut numai funcții în care au fost numiți, nu aleși, prin votul concetățenilor!... E ceva, aici, ce-i drept! Sunt mai mulți așa ziși politicieni care au făcut carieră fără voturile necesare intrării în Parlament. Au avut mai puține voturi, dar i-au salvat colegii care au avut voturi mai multe!...

Dar îl întreb și eu pe cel care a parazitat 10 ani la Cotroceni: în 1990, 1992 și 1996, când Băsescu a candidat pentru Parlament, de ce nu a candidat niciodată la Constanța, unde a fost mare comandant de vas, unde trăiau părinții săi și de unde se laudă că se trage?!...

Băsescu nu s-a născut la Constanța. Ca și la președinții precedenți, sunt niște neclarități cu privire la nașterea sa. Dar nu la ele mă refer! Ci la faptul că ceea ce l-a oprit pe Băsescu să candideze la Constanța este prostul renume pe care îl avea Băsescu în portul Constanța și implicit în orașul Constanța. Prea erau mulți foștii colegi de serviciu care îl știau nu doar ca pe oaia neagră a Marinei comerciale, ci și ca pe un ins de-a dreptul primejdios pentru interesele naționale. Așa se face că încă din decembrie 1989 și în primele luni ale lui 1990 navigatorii din Constanța s-au adresat ministerului respectiv cerând destituirea lui Băsescu din funcția de director. Pe întreg ministerul, s-a cerut atunci destituirea a 40 de directori, incompetenți și abuzivi, certați cu legea și onoarea! Ministerul a aprobat 39 de destituiri, mai puțin destituirea lui Traian Băsescu.  Ministrul Burada s-a explicat către apropiați: am primit ordin să-l păstrez în funcție pe Băsescu!... Dar nu a mărturisit nimănui de unde a primit acel ordin!

De unde putea să vină acest ordin în ianuarie 1990? Numai de la autorii și beneficiarii „revoluției”, cei care au pregătit echipa lui Iliescu, au aranjat trădările care a făcut posibilă căderea lui Ceaușescu și toate celelalte. Adică de la KGB! Nu direct, probabil, ci prin emanații de teapa lui Petre Roman, Iliescu sau Brucan.

Pe la mijlocul anilor 90 l-am cunoscut pe Ion Cătuneanu. Un omolog al lui Băsescu, cu funcția respectivă la Londra. Cătuneanu nu și-a ascuns apartenența la servicii, făcuse sevicii importante Țării, iar mai târziu, când ascensiunea lui Băsescu devenea tot mai primejdioasă, ne-a declarat că Băsescu i-a fost coleg, inclusiv la câteva stagii de pregătire specială. Mai interesantă este precizarea suplimentară pe care ne-a oferit-o: Băsescu, angajat al serviciilor speciale românești, era suspectat de colegi ca agent care suge și la a doua oaie, una sovietică rău! KGB sau GRU!

Răposatul Cătuneanu a dat detalii privitoare la interesul rușilor pentru flota românească comercială! Se simțeau umiliți de performanțele constructorilor navali români și au încercat, cu succes, mai multe sabotaje și diversiuni având ca țintă cele mai mari nave pe care le lansam noi la apă! Erau cele mai mari din Marea Neagră!... Rușii nu erau singurii vecini deranjați de aceste performanțe tehnice românești. Mai ales grecii se pare că au colaborat cu plăcere la accidentele navale care au țintit vasele românești. N-aș putea jura, dar parcă a pomenit Cătuneanu și de implicarea lui Băsescu într-un astfel de accident! Se poate verifica!...
 
Dar depun mărturie că la Constanța, când a început să se vorbească despre Traian Băsescu, eticheta „omul rușilor” i-a fost spontan lipită pe chelie! Ca un fel de lucru bine cunoscut printre navigatori! La fel de cunoscut ca și apartenența aceluiași individ la structurile securității! Toată lumea era la curent!

Firește, pentru apartenența la structurile securității românești, Băsescu nu este de blamat! După mintea mea!... Dar suspiciunea cealaltă, chiar și pentru un om din echipa lui Petre Roman, este gravă, este teribil de supărătoare, de îngrijorătoare!...

În orice caz, după 1990 rușii, principalii demolatori ai economiei românești, au putut să-și vadă visul cu ochii: dispariția flotei românești. Pe mâna omului lor – Traian Băsescu. Omul americanilor, zic proștii!

Viclean cum n-a mai fost alt politician român, nici măcar regele poltron Carol II, Băsescu n-a plătit nici măcar cu o zi de arest pentru acest dezastru. A mai patronat un dezastru: la CFR! Pe mâna lui Băsescu a început degringolada din CFR. Din ordinul său a fost suspendată prima cursă: Craiova – Cluj Napoca! Călătorii n-au avut nimic de suferit: la casa de bilete au fost sfătuiți să ia autobuzele care îi așteptau deja în piața gării!... Din dispoziția ministerială, a lui Traian Băsescu!... Așa a început concurența inegală dintre CFR și firmele particulare de transport auto, de mărfuri și de persoane. O concurență în care toți miniștrii, pe urmele lui Băsescu, au ținut parte intereselor firmelor auto! Firește, contra cost! Primul beneficiar al acestor mânării ordinare a fost Băsescu!

Tot Băsescu a început trimiterea la fier vechi a tot ce se putea din avuția CFR-ului, vagoane, locomotive, șină de cale ferată. S-a dovedit cel mai bun colaborator al lui Petre Roman în această privință!

Deși s-a afișat ca adversar al lui Iliescu și al partidului acestuia, când Traian Băsescu a fost pe punctul de a fi arestat pentru matrapazlîcuri de primar, Iliescu a intervenit prompt și l-a salvat! Nu putea s-o facă din amiciție, ci numai la un ordin venit din afară. De la ambasada SUA? Îndoi-m-aș și n-am cui!...

Nu fac inventarul ticăloșiilor lui Băsescu. Le cunoște foarte bine domnul Gabriel Ștefănescu, ani de zile director în Ministerul Transporturilor... Singurul român care l-a înfruntat pe Băsescu ca pe un pericol național! A fost ocolit domnul Ștefănescu de toată mass media, nu cumva să afle electoratul pe cine avem în vârful piramidei de escroci numită clasa politică din România!...

...Am ținut să punctez câteva, nu toate, motivele pentru care îl consider pe individ că este omul rușilor! Că este ȘI omul rușilor... Numai al românilor nu! Amintiți-vă: este singurul lider politic care, cu cât cinism!, și-a permis să le ofere tinerilor intelectuali soluția salvatoare: plecarea din Țară!... Nenorocitul!

Cu privire la ideea că eu aș fi anti-occidental și, deci, pro-rus, fac următorul comentariu:
Încă din 1991, pe când eram director la „Națiunea” lui C.I. Drăgan, am ținut săptămânal rubrica Occident, mon amour! O rubrică a dezamăgirii mele față de Occidentul care ne privea și ne trata așa cum nu meritam! Dezamăgirea asta este azi mai vie ca orișicând!... Și nici măcar nu este numai a mea! Dar am avut de câteva ori ocazia să precizez: ca român, nu mă simt trădat de tot Occidentul! Occidentul este departe de a fi o entitate omogenă, univocă. Ca și mulți americani mai destupați la minte, disting net între America lui Roosevelt și America lui George Patton... De câte ori pot subliniez existența a cel puțin două Americi. Nu le iubesc pe amândouă!

Aceeași este și situația Occidentului, în general. Avem mai multe Europe „occidentale”! Cea care descinde din revoluția franceză mi-e complet străină! Cea „multiculturală” de azi, de asemenea mi-e străină și-mi întorc privirile de la ea cu repulsie!

Consecința faptului că sunt împotriva cancerului occidental care uzurpă valorile autentic europene nu este că devin astfel pro-rus!... Cunosc bine cât de păgubos a fost pentru români „protectoratul” rus, vecinătatea cu muscalii! Frățietatea ortodoxă cu rușii putea să ne fie fatală, și asta nu din întâmplare, ci conform unor proiecte atent puse la punct în strategia imperială moscovită anti-românească! Țaristă ori comunistă! Strategie prostește imperialistă!... Prostește anti-românească!...

Îi căinez însă pe ruși, e foarte adevărat! Sunt poporul care a plătit cu cea mai mare jertfă de sânge cacealmaua din noiembrie 1917! Am avut norocul să mi se explice, încă de pe când eram elev, cine a făcut Marea Revoluție din „Octombrie Roșu”! Cu ce scop, în beneficiul cui! În niciun caz al rușilor!... Așa că pe ruși îi căinez de o viață de om! Câte ocazii au avut să facă operă istorică constructivă, creștină! Cât de lejer le-au ratat!...

Iar pentru ziua de azi și de mâine, ce să mai aștept de la ruși?! Au probleme de supraviețuire mai mari decât noi! Și nu mă bucur deloc văzându-i câte greșeli fac! Câte greșeli fac mai departe față de români!...

Nu m-am întâlnit niciodată cu vreun rus mai acătării să-i spun ce cred eu că le-ar fi de folos în primul rând rușilor să știe despre români!... Câțiva ziariști de doi bani duzina au scris că m-am întâlnit cu un rus important, Dughin!... Am auzit despre gospodin Dughin lucruri interesante. Se pare că are o percepție corectă asupra României! Mi-ar fi plăcut să-l cunosc! Dar nu a existat nicio ocazie! Iar eu, neinvitat, nu dau buzna nicăieri...

Noi, românii, avem tare multe a le reproșa rușilor și sovieticilor!... Strategilor de la Moscova! Nu mai fac inventarul acestor răutăți care, pe scurt, s-ar putea numi pacostea rusească!... Nenorocul geo-politic de a-i avea vecini, megieși!...

În acest inventar, ultima fărădelege rusească se numește Traian Băsescu!... Cum să le iertăm vreodată rușilor că l-au inventat, l-au pregătit și ni l-au înfipt în inimă pe Traian Băsescu?! Ne-au pălit cu el în moalele capului, pe la spate! Meritam oare asemenea pedeapsă?! Asemenea răzbunare?!... Ce rău v-am făcut, frați rusnaci, ca să-l ridicați dintre noi pe individul cel mai pervers, mai parșiv, mai poltron, mai pezevenghi și să-l țintuiți pe tronul puterii?! În ce laboratoare infernale l-ați clonat?! După chipul și asemănarea cui? Căci este opera voastră! Vă seamănă cap tăiat!...

Dintre câți trădători ați putut racola printre români, Traian Băsescu, sunt convins, v-a depășit așteptările! V-a întrecut și pe voi! N-aveți voi, cât îi Rusia de mare, un ticălos mai mare decît Băsescu al nostru, omul vostru! Când aveți de gând să-l retrageți de pe piață?! Să ni-l luați de pe cap?!

Mai e vreo răutate, vreo ticăloșie pe care Băsescu încă nu a făcut-o? Care?! Căci le-a făcut pe toate! Și tot nu vă este deajuns cât rău ne-ați făcut nouă, românilor, ținându-i spatele și asigurându-i de fiecare dată să cadă tot în picioare?! Dat afară pe ușă să se întoarcă pe fereastră sau pe hornul casei, ca o piază rea, ca un blestem, ca o pacoste!...

Măi, rușilor! De ce nu vreți să cădem la pace?! Ce să vă mai dăm ca să vi-l luați acasă?!... Cât să-l mai răbdăm?! Cât să...



Ion Coja

Buriaș, 22 aprilie 2016




luni, 25 aprilie 2016

Domnule Traian Băsescu, mi-au ieșit prost ultimele analize! Ce naiba mi-au pus în cafea oamenii tăi?

      Cum îți spuneam: pentru prima oară în viața mea mi-au ieșit prost analizele! Nu mai am fier în mine nici măcar pentru un sfârâiac... Dar nu m-am gândit la ditamai Traian Băsescul decât mai târziu, abia ieri, când, după săptămâni de investigații, specialiștii de la trei spitale mari s-au declarat neputicioși să pună un diagnostic ferm! Au cotrobăit prin mine ca prin propriile lor buzunare și n-au găsit nicio explicație pentru pierderile de fier, de globule roșii!... Cu alea albe se pare că stau mai bine. Probabil prin compensație, s-au înmulțit frumos, drăguțele!... (Zic și eu ca Bulă, bucuros că ieșise pozitiv la analiza Wasserman!...)
      Și nu mă gândeam eu la Traian Băsescu dacă unul dintre medicii specialiști nu mi-ar fi șoptit, ca pe o taină, că ar trebui să consult și un toxicolog! Toxicolog?, m-am mirat eu! Și s-a explicat bietul om, ușor jenat: nu trebuie exclusă nici varianta cea mai nenorocită! Adică? Ați fost otrăvit!... Mie așa îmi vine să zic, după unele simptome!... Dar să nu-mi cereți să demonstrez!...
      Și unde găsesc eu un toxicolog? La ce spital?!... Așa am aflat că nu avem în Țară niciun medic toxicolog, specialist în otrăvuri și leacurile aferente. Nici măcar la spitalul SRI...
      ...Primul meu gând a fost la Pompiliu Marcea, colegul nostru care a murit – zicea toată lumea, otrăvit! Numai bietul Marcea va fi știut cine avea de ce să-l otrăvească! Unii ziceau că „rabinul roșu”, alții dădeau vina pe KGB. Firește, a intrat și Securitatea în hora celor bănuiți! Eu, cu privire la subsemnatul, nu pot să am decât o singură bănuială, cea mai logică și singura: m-o fi otrăvit cine m-a mai amenințat o dată cu această sancțiune! În urmă cu șapte ani!...
      După șapte ani însă nu m-a iertat?! Nu s-a prescris culpa mea fatală?!...
      Nu m-a iertat, căci nici eu nu m-am astâmpărat și, în urmă cu câteva luni, mă pune dracu să-l reclam pe individ, a cărui identitate nu contează așa de mult cât contează apartenența sa la „echipa lui Băsescu”! Da, o anumită persoană, din gașca prezidențială, în vara anului 2009 m-a căutat să-mi dea un sfat prietenesc: dacă mi-e dragă viața, să-l las în pace pe Traian Băsescu, aflat în cursă pentru al doilea mandat la Cotroceni!... Încercam și eu marea cu degetul, adică încercam să strâng semnături pentru o candidatură tot la Cotroceni. Iar cine se mira de insolitul meu demers, primea invariabil răspunsul: știu că n-am nici o șansă, dar candidez să-l împiedic pe Băsescu să mai iasă o dată președinte! E prea mare rușinea și primejdia!...
      Cu alte cuvinte, când mi s-ar fi oferit ocazia, ca candidat prezidențial, să vorbesc la toate televiziunile, în fața întregii țări, intenționam să spun despre Traian Băsescu tot ce știam eu că se ascunde sub înfățișarea sa de golănaș, de pușlama simpatică, uns cu toate alifiile de la gura portului!
      Așa că omul lui Băsescu m-a căutat și, printre altele, m-a sfătuit să mă întorc la cărțile mele. Nu-i păcat să rămână nescrise?!...
      Am cerut detalii și mi s-au oferit în termenii cei mai clari: s-ar prea putea s-o pățesc și eu ca XYZ, marele ziarist, căruia aceiași oameni ai Băsescului i-au administrat o pilulă, sau o licoare, o cafea sau o bere, una singură, după care starea de sănătate a intransigentului comentator politic s-a deteriorat în văzul întregii țări. Moment în care, când totul părea pierdut, i s-a oferit năpraznicului condeier anti-dotul cafelei ucigașe cu precizarea: dacă te apuci iar să dai în cine nu trebuie, adică în Băsescu și afacerile lui, nu vei mai primi niciun anti-dot!...
      Eu însă nu candidam chiar de capul meu: fusesem mânat în luptă de câțiva popi mai îndrăciți, care mă duseseră și pe la Mânăstirea Pătru Vodă, unde primisem binecuvîntarea Sfinției Sale Părintele Justin. Așa că nu puteam să dau înapoi numai așa, că necunoscutul I.T. venea la mine cu un mesaj din partea unui individ, numitul Traian Băsescu, cu care în viața mea nu am schimbat nici măcar un salut, un bună ziua neutru! Și pentru care nu aveam nicio urmă de respect, de considerație! Ba dimpotrivă: oroare și repulsie!
      Deci mi-am văzut mai departe de candidatură, am strâns mai departe semnături, din păcate nu le-am strâns pe toate eu, am mai apelat și la necunoscuți, contra cost, desigur, iar semnăturile adunate de aceștia, o bună parte, s-au dovedit a fi incorecte sau false. Mâna (echipei) lui Băsescu acționase eficient, prin acei necunoscuți, la care nu poți să nu recurgi când ai de adunat 250.000 de semnături ca candidat independent!....
      Drept care candidatura mea a fost invalidată și eu, trimis de pe teren în tribună, n-am mai avut niciun accces la televiziuni, la presă! În mod bizar sau deloc ciudat sau bizar, în cele șase luni care se scurseseră de când mi-am anunțat intenția de a candida, niciun ziar, niciun post TV nu a catadicsit să mă întrebe ce caut eu în selecta companie a candidaților de teapa dumnealor Sorin Oprescu, Remus Cernea, Crin Antonescu... Repet: nimeni, din mass media românească, nu m-a deranjat cu vreo întrebare, nici măcar după ce înscrierea mea a fost, după două zile, invalidată de cerberii de la BEC!... Nu mi-a cerut niciun ziarist vreo explicație!... Nu era cazul? Nici măcar nu m-au luat la mișto!... Kerem total!...
      Nu-s prost, am înțeles ce era de înțeles, m-am lăsat de Cotroceni și m-am întors la cărți! Am scos câteva după 2009, toate extrem de bune, de valoroase pentru cultura română! Decisive! Veritabile capodopere, în frunte cu trilogia Șeitanii și cu Pariul valah! Bașca Unu în limba română! Cărți fără pereche! Fundamentale! Piramidale! Etc., etc!
      Dar, unde-i multă minte e și multă prostie! Așa că am căzut și eu în capcana întinsă de maleficul  Băsescu, crezând că dacă individul nu mai este președinte și nu mai este apărat de imunitate, i-a sunat ceasul să dea socoteală în fața Țării de toate fărădelegile, știute și neștiute! De unde să știu eu că șmenarul din Filimon Sârbu, înainte de a părăsi butoanele, bucșise cu oamenii săi toate instituțiile care se ocupă de aplicarea și mai ales neaplicarea legii în România?!
      Când am auzit că a ajuns procuror general un adversar tenace al ilegalităților comise de Băsescu, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că acesta este momentul să pun și eu umărul la demascarea și demontarea mafiei pe care Băsescu și ai săi au organizat-o încă dinainte de 1990 (sic!).
      Și, scurt pe doi, în vara anului trecut mă adresez cu un memoriu la DNA, la Parchetul general și la Parchetul Militar, în care povestesc cele petrecute în 2009, întâmplări interesante și din perspectiva faptului că omul lui Băsescu nu s-a sfiit să-și decline identitatea, lăudându-se cu apartenența sa la serviciile speciale, la Securitatea de dinainte de 1990 și la serviciile care i-au continuat benefica activitate după 1990. Am verificat: omul meu, domnul IT, lucrase după 1990 și la SRI, dar și la SIE. Drept care memoriul meu a ajuns până la urmă la Parchetul Militar... Le-am dat numele omului, numărul de telefon, adresa de internet, numele firmei pe care o avea în 2009...
      După câteva luni sunt convocat la Parchetul Militar ca să mi se comunice rezultatul cercetărilor, al anchetei: Parchetul Militar nu au reușit să dea de domnul ofițer!... Deh! Eu nu știusem să le dau și numărul apartamentului, scara, strada, număr, bloc etc..., iar ei, detectivii de la Procuratură, nu au avut cum să-l găsească!... Repet: le-am dat numele omului, numărul de telefon, adresa de internet, numele firmei unde era patron reclamatul! Inclusiv precizarea esențială: pensionar SRI și SIE... Date insuficiente însă pentru a-l găsi și lua la întrebări pe individ! Dosar închis, deci!
      Între timp am mai făcut o prostie, și mai deșteaptă: am crezut că legea partidelor este și pentru unul ca mine valabilă. În septembrie 2015 am depus dosarul pentru Partidul Lista Națională. M-au plimbat trei luni, până în 16 decembrie, când, la a treia înfățișare, au fost rostite cuvintele magice: în pronunțare! Și aștept de atunci pronunțarea... A fost blocată la Parchetul General, mi s-a spus că tot așa: de oamenii lui Băsescu! Știu ei ce știu oamenii ăștia, iar ce știu este foarte adevărat: Partidul Lista Națională a fost gândit pentru adversarii României, să-i punem la zid cât mai curând, dacă nu pe toți, măcar pe cei mai periculoși, cu Traian Băsescu în frunte! Cu oamenii lui cu tot!... Partidul se cheamă Lista Națională, dar de fapt vor fi două liste, una cu oamenii pe care îi invit și îi aștept alături de mine, și, alta, lista care îl are în frunte pe Traian Băsescu, Lista Anti-națională, Lista Pușcăriabililor, a celor care fac de rușine și ocară numele de român...
      M-a pus naiba să le spun celor care așteptau cu nesaț înregistrarea PLN-ului: să stea liniștiți, avem soluție de avarie, pentru situația în care partidul va fi respins de la înregistrare!... Cunosc regula lui Băsescu: își trimite oameni în toate partidele. Se va fi găsit cine din anturajul meu politic să-l informeze că subsemnatul tot nu se dă bătut! Chiar și dacă nu i se înregistrează partidul!... Oare asta să fi umplut paharul răbdării și toleranței fostului președinte, care azi, aș zice, este de departe omul cel mai puternic din România, mai puternic ca oricând?!
      Poate că greșesc sau exagerez! Cert este numai buletinul medical cu rezultatele analizelor, precum și starea mea generală: amețeli, obosesc repede, răsuflu greu... Dar chiar dacă mă înșel și mi se va găsi leacul în cadrul legiuit și instituțional al spitalelor, datele problemei nu se shimbă! Toate celelalte expuse mai sus rămân adevărate, în așteptarea unor procurori și judecători care n-au semnat nicio înțelegere cu diavolul de Băsescu! Diabolicul personaj care i-a întrecut pe toți ceilalți tovarăși de rele la un loc: Roman, Iliescu, Năstase, Constantinescu, Brucan... Le-a dat clasă la toți!
      Iar dacă nu mi se va găsi leacul, dacă va fi să mă căciulesc la Băsescu & his band după anti-dot, respectuos le aduc la cunoștință – am zis cunoștință, nu conștiință!, le aduc la cunoștință haimanalelor băsiste că putem negocia și bate palma ca-ntre oameni serioși și de cuvînt: am și eu două nepoate pe care visez să le văd mari, la casa și cu rostul lor, poate mă va binecuvînta Domnul și cu alți nepoți! Probabil că am greșit în 2009, când nu ne-am înțeles, poate că și din cauza emisarului, nu prezenta încredere, așa, la prima vedere! Mea culpa!
      Sunt însă băiat înțelegător, joaca-i joacă și politica-i politică până la un punct, când lucrurile se radicalizează și se simplifică: între viață și moarte nu mai încape altă miză! Aleg viața. Cât mă costă, domnule președinte? Ce trebuie să fac pentru a primi antidotul cafelei pe care am băut-o cu cine nu trebuia?!

Ion Coja


16 aprilie 2016, Buriaș