luni, 25 aprilie 2016

Domnule Traian Băsescu, mi-au ieșit prost ultimele analize! Ce naiba mi-au pus în cafea oamenii tăi?

      Cum îți spuneam: pentru prima oară în viața mea mi-au ieșit prost analizele! Nu mai am fier în mine nici măcar pentru un sfârâiac... Dar nu m-am gândit la ditamai Traian Băsescul decât mai târziu, abia ieri, când, după săptămâni de investigații, specialiștii de la trei spitale mari s-au declarat neputicioși să pună un diagnostic ferm! Au cotrobăit prin mine ca prin propriile lor buzunare și n-au găsit nicio explicație pentru pierderile de fier, de globule roșii!... Cu alea albe se pare că stau mai bine. Probabil prin compensație, s-au înmulțit frumos, drăguțele!... (Zic și eu ca Bulă, bucuros că ieșise pozitiv la analiza Wasserman!...)
      Și nu mă gândeam eu la Traian Băsescu dacă unul dintre medicii specialiști nu mi-ar fi șoptit, ca pe o taină, că ar trebui să consult și un toxicolog! Toxicolog?, m-am mirat eu! Și s-a explicat bietul om, ușor jenat: nu trebuie exclusă nici varianta cea mai nenorocită! Adică? Ați fost otrăvit!... Mie așa îmi vine să zic, după unele simptome!... Dar să nu-mi cereți să demonstrez!...
      Și unde găsesc eu un toxicolog? La ce spital?!... Așa am aflat că nu avem în Țară niciun medic toxicolog, specialist în otrăvuri și leacurile aferente. Nici măcar la spitalul SRI...
      ...Primul meu gând a fost la Pompiliu Marcea, colegul nostru care a murit – zicea toată lumea, otrăvit! Numai bietul Marcea va fi știut cine avea de ce să-l otrăvească! Unii ziceau că „rabinul roșu”, alții dădeau vina pe KGB. Firește, a intrat și Securitatea în hora celor bănuiți! Eu, cu privire la subsemnatul, nu pot să am decât o singură bănuială, cea mai logică și singura: m-o fi otrăvit cine m-a mai amenințat o dată cu această sancțiune! În urmă cu șapte ani!...
      După șapte ani însă nu m-a iertat?! Nu s-a prescris culpa mea fatală?!...
      Nu m-a iertat, căci nici eu nu m-am astâmpărat și, în urmă cu câteva luni, mă pune dracu să-l reclam pe individ, a cărui identitate nu contează așa de mult cât contează apartenența sa la „echipa lui Băsescu”! Da, o anumită persoană, din gașca prezidențială, în vara anului 2009 m-a căutat să-mi dea un sfat prietenesc: dacă mi-e dragă viața, să-l las în pace pe Traian Băsescu, aflat în cursă pentru al doilea mandat la Cotroceni!... Încercam și eu marea cu degetul, adică încercam să strâng semnături pentru o candidatură tot la Cotroceni. Iar cine se mira de insolitul meu demers, primea invariabil răspunsul: știu că n-am nici o șansă, dar candidez să-l împiedic pe Băsescu să mai iasă o dată președinte! E prea mare rușinea și primejdia!...
      Cu alte cuvinte, când mi s-ar fi oferit ocazia, ca candidat prezidențial, să vorbesc la toate televiziunile, în fața întregii țări, intenționam să spun despre Traian Băsescu tot ce știam eu că se ascunde sub înfățișarea sa de golănaș, de pușlama simpatică, uns cu toate alifiile de la gura portului!
      Așa că omul lui Băsescu m-a căutat și, printre altele, m-a sfătuit să mă întorc la cărțile mele. Nu-i păcat să rămână nescrise?!...
      Am cerut detalii și mi s-au oferit în termenii cei mai clari: s-ar prea putea s-o pățesc și eu ca XYZ, marele ziarist, căruia aceiași oameni ai Băsescului i-au administrat o pilulă, sau o licoare, o cafea sau o bere, una singură, după care starea de sănătate a intransigentului comentator politic s-a deteriorat în văzul întregii țări. Moment în care, când totul părea pierdut, i s-a oferit năpraznicului condeier anti-dotul cafelei ucigașe cu precizarea: dacă te apuci iar să dai în cine nu trebuie, adică în Băsescu și afacerile lui, nu vei mai primi niciun anti-dot!...
      Eu însă nu candidam chiar de capul meu: fusesem mânat în luptă de câțiva popi mai îndrăciți, care mă duseseră și pe la Mânăstirea Pătru Vodă, unde primisem binecuvîntarea Sfinției Sale Părintele Justin. Așa că nu puteam să dau înapoi numai așa, că necunoscutul I.T. venea la mine cu un mesaj din partea unui individ, numitul Traian Băsescu, cu care în viața mea nu am schimbat nici măcar un salut, un bună ziua neutru! Și pentru care nu aveam nicio urmă de respect, de considerație! Ba dimpotrivă: oroare și repulsie!
      Deci mi-am văzut mai departe de candidatură, am strâns mai departe semnături, din păcate nu le-am strâns pe toate eu, am mai apelat și la necunoscuți, contra cost, desigur, iar semnăturile adunate de aceștia, o bună parte, s-au dovedit a fi incorecte sau false. Mâna (echipei) lui Băsescu acționase eficient, prin acei necunoscuți, la care nu poți să nu recurgi când ai de adunat 250.000 de semnături ca candidat independent!....
      Drept care candidatura mea a fost invalidată și eu, trimis de pe teren în tribună, n-am mai avut niciun accces la televiziuni, la presă! În mod bizar sau deloc ciudat sau bizar, în cele șase luni care se scurseseră de când mi-am anunțat intenția de a candida, niciun ziar, niciun post TV nu a catadicsit să mă întrebe ce caut eu în selecta companie a candidaților de teapa dumnealor Sorin Oprescu, Remus Cernea, Crin Antonescu... Repet: nimeni, din mass media românească, nu m-a deranjat cu vreo întrebare, nici măcar după ce înscrierea mea a fost, după două zile, invalidată de cerberii de la BEC!... Nu mi-a cerut niciun ziarist vreo explicație!... Nu era cazul? Nici măcar nu m-au luat la mișto!... Kerem total!...
      Nu-s prost, am înțeles ce era de înțeles, m-am lăsat de Cotroceni și m-am întors la cărți! Am scos câteva după 2009, toate extrem de bune, de valoroase pentru cultura română! Decisive! Veritabile capodopere, în frunte cu trilogia Șeitanii și cu Pariul valah! Bașca Unu în limba română! Cărți fără pereche! Fundamentale! Piramidale! Etc., etc!
      Dar, unde-i multă minte e și multă prostie! Așa că am căzut și eu în capcana întinsă de maleficul  Băsescu, crezând că dacă individul nu mai este președinte și nu mai este apărat de imunitate, i-a sunat ceasul să dea socoteală în fața Țării de toate fărădelegile, știute și neștiute! De unde să știu eu că șmenarul din Filimon Sârbu, înainte de a părăsi butoanele, bucșise cu oamenii săi toate instituțiile care se ocupă de aplicarea și mai ales neaplicarea legii în România?!
      Când am auzit că a ajuns procuror general un adversar tenace al ilegalităților comise de Băsescu, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că acesta este momentul să pun și eu umărul la demascarea și demontarea mafiei pe care Băsescu și ai săi au organizat-o încă dinainte de 1990 (sic!).
      Și, scurt pe doi, în vara anului trecut mă adresez cu un memoriu la DNA, la Parchetul general și la Parchetul Militar, în care povestesc cele petrecute în 2009, întâmplări interesante și din perspectiva faptului că omul lui Băsescu nu s-a sfiit să-și decline identitatea, lăudându-se cu apartenența sa la serviciile speciale, la Securitatea de dinainte de 1990 și la serviciile care i-au continuat benefica activitate după 1990. Am verificat: omul meu, domnul IT, lucrase după 1990 și la SRI, dar și la SIE. Drept care memoriul meu a ajuns până la urmă la Parchetul Militar... Le-am dat numele omului, numărul de telefon, adresa de internet, numele firmei pe care o avea în 2009...
      După câteva luni sunt convocat la Parchetul Militar ca să mi se comunice rezultatul cercetărilor, al anchetei: Parchetul Militar nu au reușit să dea de domnul ofițer!... Deh! Eu nu știusem să le dau și numărul apartamentului, scara, strada, număr, bloc etc..., iar ei, detectivii de la Procuratură, nu au avut cum să-l găsească!... Repet: le-am dat numele omului, numărul de telefon, adresa de internet, numele firmei unde era patron reclamatul! Inclusiv precizarea esențială: pensionar SRI și SIE... Date insuficiente însă pentru a-l găsi și lua la întrebări pe individ! Dosar închis, deci!
      Între timp am mai făcut o prostie, și mai deșteaptă: am crezut că legea partidelor este și pentru unul ca mine valabilă. În septembrie 2015 am depus dosarul pentru Partidul Lista Națională. M-au plimbat trei luni, până în 16 decembrie, când, la a treia înfățișare, au fost rostite cuvintele magice: în pronunțare! Și aștept de atunci pronunțarea... A fost blocată la Parchetul General, mi s-a spus că tot așa: de oamenii lui Băsescu! Știu ei ce știu oamenii ăștia, iar ce știu este foarte adevărat: Partidul Lista Națională a fost gândit pentru adversarii României, să-i punem la zid cât mai curând, dacă nu pe toți, măcar pe cei mai periculoși, cu Traian Băsescu în frunte! Cu oamenii lui cu tot!... Partidul se cheamă Lista Națională, dar de fapt vor fi două liste, una cu oamenii pe care îi invit și îi aștept alături de mine, și, alta, lista care îl are în frunte pe Traian Băsescu, Lista Anti-națională, Lista Pușcăriabililor, a celor care fac de rușine și ocară numele de român...
      M-a pus naiba să le spun celor care așteptau cu nesaț înregistrarea PLN-ului: să stea liniștiți, avem soluție de avarie, pentru situația în care partidul va fi respins de la înregistrare!... Cunosc regula lui Băsescu: își trimite oameni în toate partidele. Se va fi găsit cine din anturajul meu politic să-l informeze că subsemnatul tot nu se dă bătut! Chiar și dacă nu i se înregistrează partidul!... Oare asta să fi umplut paharul răbdării și toleranței fostului președinte, care azi, aș zice, este de departe omul cel mai puternic din România, mai puternic ca oricând?!
      Poate că greșesc sau exagerez! Cert este numai buletinul medical cu rezultatele analizelor, precum și starea mea generală: amețeli, obosesc repede, răsuflu greu... Dar chiar dacă mă înșel și mi se va găsi leacul în cadrul legiuit și instituțional al spitalelor, datele problemei nu se shimbă! Toate celelalte expuse mai sus rămân adevărate, în așteptarea unor procurori și judecători care n-au semnat nicio înțelegere cu diavolul de Băsescu! Diabolicul personaj care i-a întrecut pe toți ceilalți tovarăși de rele la un loc: Roman, Iliescu, Năstase, Constantinescu, Brucan... Le-a dat clasă la toți!
      Iar dacă nu mi se va găsi leacul, dacă va fi să mă căciulesc la Băsescu & his band după anti-dot, respectuos le aduc la cunoștință – am zis cunoștință, nu conștiință!, le aduc la cunoștință haimanalelor băsiste că putem negocia și bate palma ca-ntre oameni serioși și de cuvînt: am și eu două nepoate pe care visez să le văd mari, la casa și cu rostul lor, poate mă va binecuvînta Domnul și cu alți nepoți! Probabil că am greșit în 2009, când nu ne-am înțeles, poate că și din cauza emisarului, nu prezenta încredere, așa, la prima vedere! Mea culpa!
      Sunt însă băiat înțelegător, joaca-i joacă și politica-i politică până la un punct, când lucrurile se radicalizează și se simplifică: între viață și moarte nu mai încape altă miză! Aleg viața. Cât mă costă, domnule președinte? Ce trebuie să fac pentru a primi antidotul cafelei pe care am băut-o cu cine nu trebuia?!

Ion Coja


16 aprilie 2016, Buriaș

2 comentarii: